Burundi este o tara agricola, peste 90% din populatie depinzand de acest sector.

Agricultura este sectorul dominant in economie, contribuind la PIB, in anul 2007, cu 33,7 % si cu 70,1 % la exportul tarii. Industria, slab dezvoltata, contribuie cu doar 20,9 % la formarea PIB.

De altfel, o repartizare a populatiei active pe ramuri de activitate , s-ar prezenta astfel: 90,0 % - agricultura, 3,9 % - industrie, 6,1 % - servicii.

In Burundi se cultiva cafea, ceai, tutun, bumbac, chinina, banane, fasole, manioc, porumb, cartofi, sorg, mazare, arahide, etc.

Culturi netraditionale : orez, grau, trestie de zahar, palmieri (ulei).

Agricultura asigura integral necesarul pentru alimentatia populatiei si o parte insemnata pentru export, in special cafea.

Bumbacul a devenit un produs semnificativ la export contribuind cu cca. 10 % din venituri la export. Cea mai mare parte din productia de bumbac se exporta in Belgia.

Totodata, Burundi primeste asistenta tehnica straina pentru dezvoltarea altor culturi: orez, trestie de zahar, cartofi, banane, porumb, sorg, etc.

Dezvoltarea cresterii animalelor este frinata de sistemul social care incurajeaza mentinerea unor turme prea numeroase si putin exploatate. Totusi exportul de piei a crescut ,constituind al patrulea produs la export dupa volumul incasarilor.

Pescuitul se practica pe o scara redusa in lacul Tanganika. Padurile in Burundi nu acoperá decit 4-5 % din suprafata tarii iar rezervele forestiere sint foarte reduse, lemnul obtinut este folosit pentru incalzire si in constructii.

Sectorul minier nu este dezvoltat. Burundi poseda diverse resurse miniere care nu sint exploatate si anume : fosfati, nichel (unul dintre cele mai insemnate zacaminte din lume), vanadiu - cu un continut de l5 % vanadiu metal (zacamint foarte bogat), aur, cositor.

Sunt extrase mici cantitati de casiterita , bastnesita, aur, tungsten , si colombo-tantalit. S-au descoperit importante rezerve de vanadiu si uraniu. De asemenea, s-a descoperit petrol sub apele lacului Tanganika si in Valea Ruzizi. Totodata au fost identificate suficiente rezerve de roca pentru producerea cimentului.

Sectorul industrial este limitat si reprezinta 20,9 % din P.I.B. Ca sectoare, sunt dezvoltate activitati, mai ales in domeniul transformarii agricole si a lemnului. Dezvoltarea acestui sector este limitat atit din punct de vedere al pietei interne cit si de problemele cooperarii regionale si a costului ridicat al transportului (1.400 km pana la Dar Es Salaam si 2.000 km pana la Mombasa).

Din punct de vedere energetic, Burundi este dependenta de exterior. Aprovizionarea cu produse petroliere si cu energie electrica se face din import.

Pentru a ajunge in porturi maritime marfurile circula pe axa

Bujumbura - Kigoma (145 km pe lacul Tanganica), apoi pe teritoriul

Tanzaniei (1.253 km pe calea ferata) pina la Dar Es Salam. Durata transportului pe aceasta ruta este de 98 pina la 138 de zile iar costul se ridica la 170-200 dolari/tona.

Alta posibilitate (sosea - cale ferata), via Rwanda - Uganda - Kenya este de 2.183 km piná la Mombasa, se parcurge in 43 zile cu costuri de peste 280 dolari/tona.

Situatia duratei si in special a costului transporturilor au un impact deosebit asupra dezvoltarii economice a Republicii Burundi, a exporturilor si a importurilor.

Fenomenul de enclavare se manifesta si in interiorul tarii datorita unui relief accidental care imparte tara in micro regiuni suprapopulate izolate intre ele, reteua de drumuri fiind foarte redusa (cca 6.300 km), o mica parte fiind acoperitá cu asfalt. In aceeasi situatie sunt si drumurile care leaga Bujumbura de Gitega (al doilea oras ca importanta dupa Bujumbura).

Lacul Tanganika (numai 8 % din suprafata acestuia se afla in administrarea Republicii Burundi) este o componenta importanta a sistemului de transport al Burundi deoarece cea mai mare parte a comertului exterior se desfasoara de-a lungul lacului intre Bujumbura si localitati din Tanzania si R.D.Congo.

Situatia transporturilor spre porturile maritime si in interiorul tarii cântaresc in continuare asupra securitatii aprovizionarii, asupra preturilor produselor exportate si importate. Costul in devize al transporturilor este estimat la cca. 60 milioane USD/an.